Eglefinul (Melanogrammus aeglefinus) este un peste marin distribuit pe ambele maluri ale Atlanticului de Nord. Eglefinul este un pește alimentar popular și este pescuit pe scară largă comercial. Eglefinul este ușor de recunoscut printr-o linie laterală neagră care trece de-a lungul părții sale albe (a nu fi confundat cu pollock care are reversul, adică linia albă pe partea neagră) și o pată întunecată distinctă deasupra aripioarei pectorale, adesea descrisă ca o „amprentă mare” ” sau chiar „Amprenta Diavolului” sau „Sf. Semnul lui Peter”. Eglefinul Eglefinul se găsește cel mai frecvent la adâncimi de , dar are o zonă la fel de adâncă ca . Se dezvoltă la temperaturi de 2 până la 10 ° C (36 până la 50 ° F). Juvenilii preferă apele mai puțin adânci, iar adulții mai mari, mai adânci. În general, eglefinul adult nu se angajează într-un comportament de migrație lungă, la fel ca peștii mai tineri, dar se știe că mișcările sezoniere apar la toate vârstele. Eglefinul se hrănește în principal cu nevertebrate mici, deși membrii mai mari ai speciei pot consuma ocazional pește. Ratele de creștere a eglefinului s-au schimbat semnificativ în ultimii 30 până la 40 de ani. În prezent, creșterea este mai rapidă, eglefinul atingând dimensiunea adultă mult mai devreme decât sa menționat anterior. Cu toate acestea, gradul în care acești pești mai tineri contribuie la succesul reproductiv al populației este necunoscut. Cu toate acestea, rata de creștere a eglefinului a încetinit în ultimii ani. Unele dovezi indică faptul că poate fi rezultatul unei clase de ani excepțional de mare în 2003. NEFSC Ref Doc 02-16 Depunerea are loc între ianuarie și iunie, atingând vârful la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie. Cele mai importante zone de depunere a icrelor se află în apele din largul Norvegiei de mijloc, lângă sud-vestul Islandei, și Georges Bank. O femelă de mărime medie produce aproximativ 850,000 de ouă, iar femelele mai mari sunt capabile să producă până la 3 milioane de ouă în fiecare an.
